Azi dak tot singurik am fost si cum am stat mai mult in patutz,mi'am amintit de tot ce am avut si am pierdut knd am plecat din Braila.Acolo eram altfel.Nu eram fluturash,eram o pisicutza.Cred k numai colegii care ii am acum si faptul k am cunoscut niste oameni cu adevarat deosebiti ma fac sa nu imi para rau k am facut pasul acela.A fost vorba de situatie,am fost nevoita sa plec din Braila dar nimeni nu stie asta.
Imi este dor de lumea de acolo,de prietenii mei,de colegii mei,de locurile unde imi placea sa merg.De tot ce tine de Braila,chiar dak nu ma arat sau nu am aratat lucrul acesta:(.
Viatza aici in Iasi mi'a oferit atata libertate,dar se pare ca nu am stiut ce sa fac de multe ori cu ea.Orice am spune,totul e mai ushor knd o ai pe mama alaturi de tine.Am facut multe greseli,pe kre nici eu nu mi le iert,la ceilalti nici nu ma astept.De asta nici nu stie nimeni nimic:(.
Dor de tine Braila,de tot ce mi'ai aratat si oferit.
Mi'e dor de tot ce am fost si am incredere k ma pot schimba.M'am schimbat mult de 3 sau 4 luni.Dar ca sa pot sa spun ca pot sa o iau de la capat tb sa invatz sa imi iert mie greselile si asta e cel mai greu,pt k imi e imposibil uneori.
Poate de ce am nevoie e sa ajung in orasul meu,unde era doar Dana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu